Un an al genocidului și al impunității. Caricatura din 12/10/2024 în CTXT
Se împlinește un an de la începerea genocidului din Palestina(încă un capitol), dar este doar o altă dată, deoarece Netanhayu și armata sa de asasini și-au bătut demult joc de tot și chiar și-au extins franciza morții în alte țări.
Ascultarea știrilor zilnice din Palestina, Cisiordania și acum Liban este o activitate care este deja cu câteva trepte peste insuportabil. Soldații continuă să răspândească sărbătorile măcelului și distrugerii lor cu mândria macabră de a ști că sunt nepedepsiți. Este la fel de probabil ca FDI să execute copii împușcându-i în cap precum este să forțeze tinerii din Gaza să caute bombe folosindu-i ca scuturi umane.
Ieri, guvernul libanez a depus o nouă plângere la Consiliul de Securitate al ONU cu privire la atacurile Israelului asupra Libanului între 3 și 14 octombrie, perioadă în care statul evreu și-a intensificat bombardamentele și invazia terestră din sudul Libanului.
Trageți în orice, indiferent dacă se mișcă sau nu.
Forțele ONU de menținere a păcii aflate într-o poziție de lângă Kafer Kela (Liban) au observat un tanc Merkava al IDF trăgând în turnul lor de supraveghere. Două camere au fost distruse, iar turnul a fost avariat.
Aceasta este deja a doua oară în mai puțin de șapte zile când o poziție a UNIFIL este atacată direct și aparent deliberat. În atacul anterior din 11 octombrie, doi membri ai forțelor de menținere a păcii au fost răniți după ce un tanc Merkava al IDF a tras asupra unui turn de observație de la sediul UNIFIL din Naqoura, lovindu-l direct și provocând căderea acestuia.
La 12 octombrie, o declarație comună a 34 de țări finanțatoare ale UNIFIL, inițiată de Polonia, a făcut apel la protecția pacificatorilor, condamnând incidentele și solicitând respectarea misiunii UNIFIL și a siguranței personalului său.
La 16 octombrie, UNIFIL (Forța Interimară a Națiunilor Unite în Liban) a reamintit din nou IDF și tuturor actorilor, printr-un scurt comunicat, obligația lor de a asigura siguranța personalului și a bunurilor ONU și de a respecta inviolabilitatea sediilor ONU în orice moment.
Și cum răspunde lumea civilizată la astfel de atacuri? Nimic, foarte bine. Cei care nu se prefac că sunt nebuni sau nu reacționează "degajat" cu vreun gest pentru galerie, continuă să apere în liniște exterminarea sistematică a civililor oriunde Israelul are plăcerea să o efectueze.
Pentru Euro-Med Human Rights Monitor, Israelul folosește asasinatele militare din Liban pentru a legitima masacrele de civili. De la începutul atacului său la scară largă asupra Libanului, armata israeliană a comis peste 20 de masacre de civili și a încercat să le legitimeze și să le justifice sub pretextul atacării unor ținte militare sau al asasinatelor militare sau politice. Iată o listă a unora dintre acestea.
Euro-Med este foarte clar că comunitatea internațională are obligația legală de a împiedica Israelul să comită crime grave împotriva civililor în Liban și pe teritoriul libanez. Această obligație include utilizarea tuturor mijloacelor legale pentru a împiedica Israelul să obțină arme, interzicerea completă a vânzării sau exportului de arme către Israel, încetarea imediată a furnizării oricărui sprijin militar sau de informații pe care Israelul îl poate folosi pentru a purta războaie ilegale și tragerea la răspundere a Israelului pentru toate aceste crime.
Una dintre numeroasele dovezi că nu le pasă de nimic este atacul israelian asupra satului creștin maronit Aitou, situat la aproximativ 100 de kilometri nord-est de Beirut, în nordul Libanului, care s-a soldat cu 22 de morți și un număr încă necunoscut de răniți. Ținta atacului a fost o clădire rezidențială în care locuiau persoane strămutate intern din sudul Libanului.
Aici nu s-a auzit nicio voce împotriva reprezentanților "creștini" sau a acelei cohorte de sociopați care plantează medalii pe comunitatea evreiască pentru "zelul lor integraționist".
Există multe poziții și tăceri meschine în Europa, dar una poate fi și mai dezgustătoare. Poziția Germaniei concurează cu siguranță pentru a fi printre cele mai josnice și pentru a fi amintită cu rușine, sper.
Aceasta este ceea ce a declarat Annalena Baerbock (Partidul Verzilor), ministrul german de externe în guvernul Scholz, în Parlament la 14 octombrie:
"Autoapărarea, desigur, înseamnă nu numai atacarea teroriștilor, ci și distrugerea lor. De aceea am spus foarte clar că atunci când teroriștii Hamas se ascund în spatele oamenilor, în spatele școlilor, atunci intrăm în probleme foarte dificile, dar nu ne ascundem. Am spus clar ONU că și siturile civile își pot pierde statutul protejat, deoarece teroriștii abuzează de el. Asta susține Germania și asta înseamnă securitatea Israelului pentru noi".
Totuși, acest lucru nu este adevărat, potrivit avocatului pentru drepturile omului Craig Mokhiber. Fostul înalt oficial ONU pentru drepturile omului a declarat pentru MEMO că afirmațiile conform cărora Israelul are dreptul la "autoapărare" prin uciderea civililor din Gaza nu au nicio bază în dreptul internațional.
În urma declarațiilor de rahat ale Berlinului care sprijină în mod deschis bombardamentele israeliene și aprobă uciderea de către Israel a civililor din Gaza "pentru a se proteja", poliția berlineză reprimă brutal și atacă manifestanții împotriva genocidului israelian.
Cu toate acestea, încep să apară și excepții onorabile, cum ar fi Irlanda. Acolo, prim-ministrul Simon Harris a declarat că Irlanda"nu va aștepta ca toată lumea din Europa să acționeze în problema comerțului în teritoriile palestiniene ocupate" și că este pregătită să acționeze pe cont propriu și să restricționeze relațiile comerciale cu Israelul.
Unele proteste ale demonstranților evrei încep să fie văzute și în țările care sprijină și furnizează arme pentru genocid, cum ar fi Statele Unite, unde un grup mare a demonstrat în fața Bursei de Valori din New York pentru a cere încetarea genocidului Israelului în Gaza și a profitului de război al unor companii precum Raytheon și Lockheed Martin.
Deși este un lucru care a fost repetat de multe ori și în moduri diferite, merită să întrebăm din nou.
Ce vom spune atunci când generațiile viitoare ne vor întreba ce făceam în timp ce poporul palestinian era exterminat?
